Nu mai scriuuuu

E noapte, stau si ma uit pe cer. Mă uit la tine, ești printre stele. Ești atât de minunată încât toate ființele, fenomenele și lucrurile frumoase sunt invidioase pe tine. Nu stiu ce cauți acolo, de ce nu ești lângă mine. Măcar sunt fericit că te pot vedea... Dar, NU! Se vor apropia norii, ce fac? Fericirea asta va dispărea în curând, eu nu te voi mai putea vedea din cauza acelor fenomene ale naturii. Ceva sta in calea fericirii mele și nu i-aș putea permite să facă așa ceva! Unde e mama natură?! Vreau sa vorbesc cu ea! Vreau sa îmi explice de ce face asta?! Vreau, vreau, vreau să o văd pe ea.... Dar, minunata Lună, lumina lunii încă se mai vede printre nori. Ce rămâne, e doar prezenta ei încețoșată. Mă uit la ea, dar nu o pot vedea clar, și mi-e frica, poate as putea sa o rănesc. Mai bine nu mă mai uit la ea. Ma intorc pe o parte; adorm cu tristețea și răutatea în sinea mea... Vreau sa le vad! Vreau sa le vorbesc!

          Și zici ca totul rămâne în urmă și nu mai ai nimic? Nu, tot ce mai ai, ești tu, poți pleca de la zero dacă te ai pe tine. Exact ca un mugure inflorind. Când te respecți, te înțelegi și ai încredere în tine, poți să faci orice. Gândirea pozitivă este cea mai buna. O să bați orice, treci peste orice și oamenii falși dispar fara sa observi lipsa lor. One love!

          Aduceti-mi un faras si un superglue! Ajutati-ma sa adun si sa lipesc bucatile mele de suflet de pe jos. Nu vreau sa le las acolo iar...