Nu mai scriuuuu

          Timpule , initial am vrut sa iti scriu o scrisoare, dar la cat ne vedem noi, mai bine nu. Vreau sa iti multumesc pentru tot. Ai avut dreptate, nu prea am incredere in oameni, de ce? Uite din cauza asta... Daca am dubii, eu stau si astept pana voi fi ranit, si tin in continuare sau poate mai mult la acea persoana. Nu, mai bine nu. Nu vreau sa fiu ranit si sa reasamblez puzzel-ul sufletului meu. E greu si de fiecare data se sparge altfel. Draga mea, esti o fata inteligenta, frumoasa (chiar foarte frumoasa), simpatica si asta inseamna ca esti o minunatie de om. Imi pare rau pentru tot, sincer. Valorifica-ti calitatile si evoluaza-le, crede-ma, ai destule. Iti multumesc pentru ca esti singura fata care atat de rapid mi-a aratat sufletul ei si cu bune si cu rele, multumesc ca ai avut incredere in mine si iti promit ca de la mine nu va pleca nimic. Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa ma indragostesc de tine orbeste. Nu stiu ce semnifica, doar ca simteam nevoia sa scriu asta. Eu,

De la atatea cicatrici, preferabil e sa nu ma indrept spre neant. Sa raman in abis; unde e intuneric, racoros, liniste si pustiu. Acolo e locul unde nimic nu imi poate face rau, locul care nu ar exista fara mine, locul unde ma simt important... Asta e locul unde m-am regasit. Si as renunta la acest loc al meu indragit pentru cineva. Este o persoana caruia imi place sa ii spun " Timpul ". De ce timp? Pentru ca m-am indragostit de ea (da, e o ea) foarte rapid. Pentru ca mi-a aratat sufletul fara sa o intreb, pentru ca a avut incredere in mine de la inceput si pentru ca totul s-a intamplat foarte repede. Pentru ca astept sa vad ce se va intampla, timpul o poate decide, si unitatea de masura cat si persoana...  Hei, tu, Timpule ! Nu iti mai bate joc de mine! Nu mai amana! Spune-mi totul, acum, sau niciodata. Ori imi intinzi mana, ori pleci si ma lasi unde sunt. Daca stii ca nu-mi poti face fata, pleaca... Daca ma iubesti, te rog sa ramai, am nevoie de tine,

Marea greseala a oamenilor e ca nu se pot detasa de persoanele care le-au schimbat ceva in viata, care i-au facut sa simta ceva ce nu au mai simtit, care i-au facut sa invete. Uite, eu am reusit, si ador locul in care sunt. Multi dintre ei fac greseli pe care le vor regreta la batranete, si eu sunt unul dintre acei oameni. Suntem pasionati de autodistrugere. Stiu doar ca acum cateva saptamani, am avut un vis, ca si cum as fi fost fericit, iubit, ca eu aveam ce imi doream. Si presimt, ca devine realitate. Cred ca il pot simti, se apropie, usor. Cand mi-a spus o persoana ca e pe cale sa cedeze acestei vieti, i-am spus ceva: "Gandeste-te doar ca tu, ai luptat pentru a avea o viata pe acest pamant. Pentru ca acolo de unde vii, sa traiesti o viata pe pamant inseamna ca esti foarte puternic. Tu ai dobandit aceasta viata si ai avut incredere in tine ca esti puternic si ca vei putea sa o traiesti. Cand ai intrat in viata/ai venit pe pamant, memoria ti-a fost stearsa