Fără titlu
Tot încerc să îmi caut sursa gândurilor apăsătoare. Tot încerc să le îmblânzesc cu calm dar și asta mă agită. Tot încerc să fiu cât mai bun, sa ofer totul, dar simt că nu îmi iese. Vreau multe, nu mai are rost să enumăr ce vreau la nesfârșit. Până la urmă sunt vise si dorinţe. Și nu toate se împlinesc... Am încetat să mai visez atât de mult de când a apărut Mălina. Încerc să fac totul perfect, încerc să clădesc un viitor, dar simt că nu am unul. Nu mă mai simt singur, dar nu știu ce mă apasă atât de tare încât nu mă pot detașa. Tot am crezut că e în legătură cu relaţia, dar poate ca nu e așa. Am și câteva motive să cred că nu e așa. Cred că am luat-o doar pe un drum greșit, doar cred. Cred ca nu îmi găsesc locul. Cred prea multe, gândesc prea mult! Cred în ce nu trebuie și nu cred ce trebuie. Nici nu știu ce îmi place să fac... Nici, nu mai știu despre mine, iar cred.