Scrisoare către bărbos
Dragă bărbosule! Ce voiai tu să faci când ai creeat un om atât de complex. Mi-ai pus multe emoţii si puţin ceier. Mi-ai dat defectele fizice, nu multe dar indeajuns încât să îmi facă greuţ traiul. Ai uitat să mai iei mâna de pe butonul cu evenimente nasoale și ai făcut un om bun și păsător din mine. Ai adus în viaţa mea oameni răi care rămân și oameni buni care tot pleacă. Ai lăsat să mă cuprindă o nepăsarea în legătură cu viitorul meu si mi-ai dâruit lipsa de chef de muncă plus o oboseală cronică acută. Băi bărbosule! Eu vreau să merg la facultate mai mult decât atât, dar nu înţeleg nici un rahat. Și cum TU, ai ales să îţi baţi puţin joc de mine, să îmi frec creierii cu toate rahaturile importante si neimportante din viaţa mea, nu prea mai pot. (BLIND) Băi bărbosule! Ia dă-mi tu, (hai ca te și rog, de parcă nu merit) chef de muncă, să îmi fac banii, dă-mi încredere in tot ce e nevoie, dă-mi ceva, un start de început. Gen, o alocaţie, dar