Nu mai scriuuuu

          Am o primăvară în suflet și asta este numai vina ta! Te plimbi după mine zilnic și îți simț prezența peste tot. Ai făcut ceva cu mine :D.            Numai gândul că exiști mă face fericit și totuși, nu știu cum o faci. Vreau să îți simț prezența fizică și parfumul în viața mea foarte multă vreme.             Nu mă cunoști, nu te cunosc, dar singura mea doleanță este să o fac cel mai bine de până acum. Eu, am atâtea calități și atâtea defecte, defecte ce vreau să mi le acoperi cu frumusețea și zâmbetul tău perfect. Aș vrea să îți spun în față, absolut tot ce gândesc și ce simț, dar îmi păsa, și e posibil să gafez din cauza emoțiilor și personalității mele. Nu îți spun în față, pentru că nu ești o oarecare pentru mine, să nu îmi pese de răspuns, ești specială, iar tu chiar nu îți dai seama ce mi-ai putut face.            După mult timp, tu ești persoana ce a aprins flacăra dragostei din sufletul meu și nu aș vrea să o stingi NICIODATĂ! Îmi place simplitatea și clasicitatea t

           Fericirea altora începe să mă scârbească, nici dragostea nu o mai simt, nici prietenii nu îi mai recunosc și stau să mă gândesc... nici nu știu ce înseamnă prietenie. Ce dracu' devin?              Nici cu fete nu mai pot vorbi, pentru că începe să-mi placă de fiecare și parcă nu aș suporta gândul să mă gândesc și la altcineva înafară de mine (nu înțeleg). Parcă n-ar merita nimeni  Ce naiba am devenit?! De ce țin atât de mult la o persoană încât nu o pot lăsa atât de ușor cum le-am lăsat și pe celelalte? Nu prea îmi place cum am devenit... Dar când mă hrănesc din răul făcut altora, spre apărarea mea... ÎMI PLACE!  Dragostea, prietenia, par lucruri noi în viața și în sufletul meu.             Nu înțeleg dacă ar trebui să încerc măcar să mă schimb sau nu. Dacă alung lumea sau dacă ar trebui măcar să îmi pese cu adevărat. Nu știu dacă mă îndrăgostesc, nu știu dacă sunt bine așa cum sunt, nu știu de ce mă enervez, nu știu ce se întâmplă și nu știu dacă vreau să fiu altfel d

          Țipă ceva în mine. Urlă și încearcă să iasă, să îmi străpungă cutia toracică și să inhaleze aer toxic. Nimic nu e la locul lui și parcă totul e fără de gravitație. Inima pompează din ce în ce mai încet, stomacul nu mai cere mâncare.            Sugrumând acel necunoscut, încerc să mă liniștesc. Nu pot, și pare a fi nemuritor, de necontrolat. Simt că vrea să iasă și cere ceva, ceva cunoscut dar neprimit de mult. Timpul pare să se ducă și în același timp fără nicio evoluție constructivă.            Oameni, venind, plecând. Târâtori, lichele, mincinoși, peste tot.            M-am și plictisit de această lume, țară loc și abia aștept să mă despart de tot, toți și toate spunând "bye, bye!" 

          Încearcă să privești lumea mereu si din alte perspective . Așa îți vei da seama de mult mai multe detalii mărunte dar semnificative!           Gandeste-te că totul de învârte în jurul tau. Că totul prinde naștere exact unde te miști tu și unde nu ești tu, totul e gri și mort. Gândește-te că toți depind de tine și pune-ți in balanță lucrurile materiale, aspectul fizic și tot ce ai. Vei vedea că ești un om normal, ce este simetric cu tot.           Fii ceea ce vrei sa fii, nu mai asculta de nimeni decât dacă asta vrei tu și sigur nu vei regreta niciodata ce ai făcut.           Nu te crede bun in ceva. Lasa-i pe alții să se creadă. Până vor culege ei toți laurii, tu vei fi în frunte și vei avea succes.           Încearcă să iubești, să dăruiești, să crezi și să speri. Faptul că tu îți lui alarma seara, înseamnă că ai speranță că te vei trezi dimineața. Contează foarte mult calitatea gândurilor noastre.           Dragostea e înșelătoare! E ceva imaginabil asociat cu o emoți

           Ce caracter poți avea spunând că: "Dacă tu greșești, e vina ta, îți ceri scuze și eu nu te iert. Dacă eu greșesc, eu nu îmi cer scuze pentru că e tot vina ta și tot tu ar trebui să-ți ceri scuze și eu tot nu te iert.". Cum poți să îți etalezi o imagine de prost gust în fața unei persoane, unui grup? Adică, ce om ar vrea să arate prost în fața unor persoane, unui grup? Poate aș intelge un astfel de om, dar nu aș înțelege de ce și-ar arată fața într-un colectiv. De ce porți pică pe un om, din cauza altui om? De ce există necorectitudine în toate faptele, gândurile și imaginea ta? De ce cerul e albastru? De ce mai respiri? Nu am eu încredere în oameni, nu suport mulți, dar de ce nu ai profitat că te suport și că am încredere în tine, câtuși de puțină?              Oricum, m-ai învățat o lecție și îți mulțumesc pentru tot! Cred că din omul pe care l-am descris într-un articol a dispărut, cred că e ceva mult mai rău și total paralel de ce a fost. Cred că nu îmi păsa, p