Nu mai scriuuuu

        Vin la tine doar când păţesc ceva. Și acum mă simt rău scriindu-ţi iar, când sunt neliniștit. Sunt ca acel crestin care se inchină la Dumnezeu când dă de greu. Îmi cer iertare... Mereu m-ai ajutat, mereu m-ai ascultat, și eu nu ţi-am putut dărui nici măcar un mulţumesc...         Totuși, iar am păţit ceva. Știu, ca deobicei eu sunt cel ce suferă. Dar, bucurându-te si pe tine, vreau sa iţi spun că mi-am gasit universul. Da, chiar eu. După un an lung, cu amintiri multe, am reușit să îl găsesc. Acum aproximativ trei săptămâni. Sunt fericit din cauza asta, dar sunt trist că iar îmi vine să renunţ, pentru că e complicat. Acest an a fost atât de ușor, am rămas așa... neobișnuit de toate. De complexităţi mai exact. În cele din urmă, mă gasești la fel, exact unde ţi-am zis ca mă găsești, dragă dragoste. În întuneric, in neant, acolo unde ţi-am zis că e frig si liniște. Unde am stat în tot acest timp. Dragă dragoste, ţi-ai amintit de mine, m-ai luat de mână, si m-ai scos la lumină. Îţ

      Mă tot descurajați continuu! În orice, îmi piere cheful de a mai trăi cu energie și mă tranform într-o legumă. Îmi tăiați aripile lăsându-mă să sufăr râzând de mine ca niște hiene. Ați spus că nu iau bacul, că sunt tont, prost. V-am demonstrat că nu e așa.       Vreau să mă duc la facultate și tot ce văd sunt fețe întoarse cu susul în jos, râzând și strâmbând din nas. Vâ aud cum bârfiți pe la colțuri și râdeți de mine. Oameni! Sunteți niște idioți. Vă doresc tot răul posibil, să vă duceți în jos până nu mai aveți unde coborî și acolo să rămâneți. Va veni și rândul meu, când o să vă arăt cu degetul și vă veți simți exact cum m-ați făcut pe mine să mă simt. Ador să plătesc cu aceeași monedă, spiritul de convingere și de contradicție.       Doar cineva mi l-a apreciat, o doctoriţă, mi-a spus să nu mă las călcat în picioare și așa o să fac mereu. Vă urăsc, mincinoși fără consiinta!

Pot nega ca nu imi place in ce situatie sunt. Pot nega ca sunt bine. Pot nega ca nu am noroc in dragoste, dar nu pot nega ca sunt dificil. Pot nega ca sunt sigur de viitor. Nu pot intelege ce e cu mine. Cum merg singur fara busola prin padure, gata sa ma pierd. Cum trec pe rosu riscand sanatatea mea. Ma simt inconstient si pierzator. Am nevoie de ajutor.

           Revenind... Citindu-mi memoriile și scriindu-mi plânsul. Am realizat că nimic nu mai contează decât viitorul propriei persoane. Prietenii chiar nu mai există.           Otravă ce ești, nu mă pot elibera de tine și de chipul tău. Până la urmă, pe toate le-am complimentat dar aici parcă e ceva diferit. Aici parcă mă reîntorc la trecutul meu straniu dar fericit. Aici trebuie sa fie locul meu, aici mă regăsesc!           Otravă! Te apropii de ce îmi doresc și chiar în fiecare seară, înainte de a-mi spune "noapte bună!", îmi vine, îmi doresc, vreau să îți spun că te iubesc.           Dulce, Otravă... Joacă-ți jocul, fii până la capăt visul meu și o să îți fiu veșnic recunoscător!  Ţipă în gura mare ce-ți dorești, fii deschisă, fii tu in totalitate. Dorește-ți perfectul, chiar dacă știi că nu-l poți stinge niciodată, dar te poți apropia! Smulge de pe mine tot ce e negru și ajută-mă să fiu ce am fost odată. Citește-mă ca pe o carte, pentru că știi că sunt deschis. Ajut

 Sunt prost creându-mi pretenții neacceptând ce mi se oferă.  Sunt prost gândindu-mă la un viitor frumos fără să trăiesc prezentul muncind.  Sunt prost datorită acțiunilor mele controlate de orgoliu și senzația de superioritate.  Sunt prost când mă bag în treburile altora.  Sunt prost din cauza obișnuinței de a fi în centrul atenției.  Sunt prost din cauza vocabularului și scăpările zilnice.  Sunt prost că nu am făcut ce trebuia când trebuia.  Sunt prost că acum, nu mai am încredere în nimeni.  Sunt prost că nu am știut mulțumi când a fost nevoie.  Sunt mai deștept realizând că sunt prost.

          Si cand eram pe cale sa-mi scriu fericirea, a decazut mult din ea. Petala cu petala s-a ofilit de pe trunchiul sufletului meu... Zambeam, eram bucuros, cand intr-o data, am realizat ca poate fi doar o iluzie. E doar o capcana ce ma indreapta spre un drum gresit. Un suflet negru care vrea sa imi faca rau. M-am oprit. Am in fata doua drumuri, stanga si dreapta, nu stiu pe ce drum sa ma indrept. Stau pe margine si ma doare inima. O patrunde ceva... oare, oare, ma indragostesc?? (Text vechi)

          Ador sa stau degeaba. Să mă gândesc că mâine e o alta zi nasoală și nu ar merita sa incerc ceva nou.           Ador să incerc ceva nou, dar deseori nu mi se oferă ocazia și așa că stau in banca mea pentru a nu deranja pe nimeni.           Ador viața. E un joc foarte complex, cu evenimente neașteptate și cu alegeri libere.           Ador sa visez. Uneori as vrea să trăiesc doar in vis și să nu mă mai trezesc vreodată.           Ador sa descopăr oamenii. Au unii niste caractere atât de mizerabile și interesante încât ai vrea sa ii studiezi ajungând ca ei.           Ador să mă uit la seriale. Cum mă pot empatiza cu un serial, stand atâta timp intr-o poveste încât mă întreb uneori dacă asta mi-e realitatea sau încep să invidiez personajele din serial. Ciudat dar foarte frumos.           Ador să îmi las amprenta pe oameni. Chiar daca ar însemna să îi distrug că sa își aducă aminte de mine :)           Ador să ofer afecțiune și iubire. Dar din păcate nu am cui și intr-o zi v

          În mintea mea, ți-am făcut un portret remarcabil, plin cu frumusețe și perfecțiune, o opera de artă.           Ceea ce acum cred că regret pentru că, pe zi ce trece, îți arăți adevăratul chip. Ascuzandu-ți adevărul și făcând să par un naiv in ciuda faptului că noi eram cei mai sinceri oameni de pe pământ unul cu celălalt.            Draga mea, arcuieste-ti spatele, uita-te in oglindă și imagineaza-ți, seara, zeci de texte în minte cu diferite persoane. Eu asta fac tot timpu și unul de ele a sunat cam așa:             Eu, fara sa mai vorbesc dintr-o dată cu tine. (Tu): - De ce mă ignori dintr-o dată? (Eu): - Nu am voie? (Tu): În spiritul tau zilnic de glumă: - Nu (Eu): Cu sinceritatea si răul din mine: - Dă-mă-n judecată!           Nu știu ce îmi venise de m-am gândit la asta, dar mi se pare o ideea super frumoasă. Ai grija de tine, darlin'!

          Am o primăvară în suflet și asta este numai vina ta! Te plimbi după mine zilnic și îți simț prezența peste tot. Ai făcut ceva cu mine :D.            Numai gândul că exiști mă face fericit și totuși, nu știu cum o faci. Vreau să îți simț prezența fizică și parfumul în viața mea foarte multă vreme.             Nu mă cunoști, nu te cunosc, dar singura mea doleanță este să o fac cel mai bine de până acum. Eu, am atâtea calități și atâtea defecte, defecte ce vreau să mi le acoperi cu frumusețea și zâmbetul tău perfect. Aș vrea să îți spun în față, absolut tot ce gândesc și ce simț, dar îmi păsa, și e posibil să gafez din cauza emoțiilor și personalității mele. Nu îți spun în față, pentru că nu ești o oarecare pentru mine, să nu îmi pese de răspuns, ești specială, iar tu chiar nu îți dai seama ce mi-ai putut face.            După mult timp, tu ești persoana ce a aprins flacăra dragostei din sufletul meu și nu aș vrea să o stingi NICIODATĂ! Îmi place simplitatea și clasicitatea t

           Fericirea altora începe să mă scârbească, nici dragostea nu o mai simt, nici prietenii nu îi mai recunosc și stau să mă gândesc... nici nu știu ce înseamnă prietenie. Ce dracu' devin?              Nici cu fete nu mai pot vorbi, pentru că începe să-mi placă de fiecare și parcă nu aș suporta gândul să mă gândesc și la altcineva înafară de mine (nu înțeleg). Parcă n-ar merita nimeni  Ce naiba am devenit?! De ce țin atât de mult la o persoană încât nu o pot lăsa atât de ușor cum le-am lăsat și pe celelalte? Nu prea îmi place cum am devenit... Dar când mă hrănesc din răul făcut altora, spre apărarea mea... ÎMI PLACE!  Dragostea, prietenia, par lucruri noi în viața și în sufletul meu.             Nu înțeleg dacă ar trebui să încerc măcar să mă schimb sau nu. Dacă alung lumea sau dacă ar trebui măcar să îmi pese cu adevărat. Nu știu dacă mă îndrăgostesc, nu știu dacă sunt bine așa cum sunt, nu știu de ce mă enervez, nu știu ce se întâmplă și nu știu dacă vreau să fiu altfel d

          Țipă ceva în mine. Urlă și încearcă să iasă, să îmi străpungă cutia toracică și să inhaleze aer toxic. Nimic nu e la locul lui și parcă totul e fără de gravitație. Inima pompează din ce în ce mai încet, stomacul nu mai cere mâncare.            Sugrumând acel necunoscut, încerc să mă liniștesc. Nu pot, și pare a fi nemuritor, de necontrolat. Simt că vrea să iasă și cere ceva, ceva cunoscut dar neprimit de mult. Timpul pare să se ducă și în același timp fără nicio evoluție constructivă.            Oameni, venind, plecând. Târâtori, lichele, mincinoși, peste tot.            M-am și plictisit de această lume, țară loc și abia aștept să mă despart de tot, toți și toate spunând "bye, bye!" 

          Încearcă să privești lumea mereu si din alte perspective . Așa îți vei da seama de mult mai multe detalii mărunte dar semnificative!           Gandeste-te că totul de învârte în jurul tau. Că totul prinde naștere exact unde te miști tu și unde nu ești tu, totul e gri și mort. Gândește-te că toți depind de tine și pune-ți in balanță lucrurile materiale, aspectul fizic și tot ce ai. Vei vedea că ești un om normal, ce este simetric cu tot.           Fii ceea ce vrei sa fii, nu mai asculta de nimeni decât dacă asta vrei tu și sigur nu vei regreta niciodata ce ai făcut.           Nu te crede bun in ceva. Lasa-i pe alții să se creadă. Până vor culege ei toți laurii, tu vei fi în frunte și vei avea succes.           Încearcă să iubești, să dăruiești, să crezi și să speri. Faptul că tu îți lui alarma seara, înseamnă că ai speranță că te vei trezi dimineața. Contează foarte mult calitatea gândurilor noastre.           Dragostea e înșelătoare! E ceva imaginabil asociat cu o emoți

           Ce caracter poți avea spunând că: "Dacă tu greșești, e vina ta, îți ceri scuze și eu nu te iert. Dacă eu greșesc, eu nu îmi cer scuze pentru că e tot vina ta și tot tu ar trebui să-ți ceri scuze și eu tot nu te iert.". Cum poți să îți etalezi o imagine de prost gust în fața unei persoane, unui grup? Adică, ce om ar vrea să arate prost în fața unor persoane, unui grup? Poate aș intelge un astfel de om, dar nu aș înțelege de ce și-ar arată fața într-un colectiv. De ce porți pică pe un om, din cauza altui om? De ce există necorectitudine în toate faptele, gândurile și imaginea ta? De ce cerul e albastru? De ce mai respiri? Nu am eu încredere în oameni, nu suport mulți, dar de ce nu ai profitat că te suport și că am încredere în tine, câtuși de puțină?              Oricum, m-ai învățat o lecție și îți mulțumesc pentru tot! Cred că din omul pe care l-am descris într-un articol a dispărut, cred că e ceva mult mai rău și total paralel de ce a fost. Cred că nu îmi păsa, p