Univers...

        Vin la tine doar când păţesc ceva. Și acum mă simt rău scriindu-ţi iar, când sunt neliniștit. Sunt ca acel crestin care se inchină la Dumnezeu când dă de greu. Îmi cer iertare... Mereu m-ai ajutat, mereu m-ai ascultat, și eu nu ţi-am putut dărui nici măcar un mulţumesc...

        Totuși, iar am păţit ceva. Știu, ca deobicei eu sunt cel ce suferă. Dar, bucurându-te si pe tine, vreau sa iţi spun că mi-am gasit universul. Da, chiar eu. După un an lung, cu amintiri multe, am reușit să îl găsesc. Acum aproximativ trei săptămâni. Sunt fericit din cauza asta, dar sunt trist că iar îmi vine să renunţ, pentru că e complicat. Acest an a fost atât de ușor, am rămas așa... neobișnuit de toate. De complexităţi mai exact. În cele din urmă, mă gasești la fel, exact unde ţi-am zis ca mă găsești, dragă dragoste. În întuneric, in neant, acolo unde ţi-am zis că e frig si liniște. Unde am stat în tot acest timp. Dragă dragoste, ţi-ai amintit de mine, m-ai luat de mână, si m-ai scos la lumină. Îţi mulţumesc! 

        Ai venit într-un moment bun, chiar perfect! Ai venit când lipseai cel mai mult! Chiar azi aveam nevoie de tine. 

        Am cunoscut în acest an mulţi oameni buni. Am ajuns unde voiam, și cu asta, am reușit să pot copia orice chip. Să devin tot ce vreau, să fiu cum vreau, să mă modelez după fiecare fiinţă, cum merită și cât merită. 

        Îţi mulţumesc că esti aici mereu când am nevoie, îti mulţumesc că mă strigi chiar tu mereu și îmi spui să m-ai vorbim, chiar dacă, spre rușinea mea, eu te ignoram. Îmi cer scuze și îţi mulţumesc pentru incredere... Te iubesc! 

        Și tu, Universule, lasă-mă să te învăţ tot ce știu. Să nu faci ca alţii...
          "Am crescut păsări călătoare! Și a fost vina mea că ele nu știau să zboare" Kazi Ploae... Și dacă ele zburau, zburau în alte cuiburi... Te iubesc și pe tine... Noapte buna!