Hello!, Bye!

Prietenii sunt exact ca norii, cateodata vin cei albi si pufosi, ei pleaca, vin cei negri si ploiosi. Dar si cand vezi ca ploua chiar daca sunt norii aia draguti... atunci, e de rau. Si mi-a fost frica sa nu imi pierd prietenii, dar, pana la urma, ciclul vietii. E normal, cum vin asa pleaca. Si tot ce se intampla e o mare harababura. Nu stii incotro te indrepti, nu stii ce faci, nu stii ce va urma. Stii doar ca trebuie sa traiesti. Si inca simt nevoia sa ma izolez un timp. Sa treaca toate, sa scap de toate, sa vad cine ma cauta si cine imi ramane aproape. Sa fiu sigur ca nu sunt inconjurat de lepre. Si in tot, apare singuratatea, care te face sa te simti mai singur decat esti. Care te face sa te intrebi unde esti, unde te poate gasi. Pentru ca te-ai pierdut si pe tine in acea multime. "Stau pe canapea si mananc detergent, asta-i mesajul *blogului* pe care il prestez, lucrez sinistru la ceva nedefinibil sunt ceva total ambiguu ca un dictionar de vise". Oricum, cat de singur vrei sa fii,  e mai bine sa fii singur, decat sa te simti singur. Si tot cercul se strange si stai numai cu ai tai in zona ta de comfort. "Si m-au salvat prieteni vechi, ca numai ei mi-au amintit ca m-am inconjurat de viermi."