My life, off topic

          Inca imi inspectez acel gol care se afla in mine. Nu inteleg ce ascunde sau ce prezinta. Doar inteleg cu ce vreau sa fie umplut. Inteleg ca trebuie sa muncesc pentru a umple acel gol. Si inteleg ca doar o persoana ma poate ajuta. Inca imi bat amintirile in usa mintii, si inca cred ca o sa fie bine. Dar cand va fi? Am inteles ca aceste amintiri nu pot fi inlocuite. Doar uitate. Si mereu imi pot aminti de ele. Si atunci cand imi amintesc. Pun privirea in pamant. Imi etalez un zambet fals si astept sa treaca.Mereu cand se intampla asta, golul se mareste. Acea groapa se adanceste, si vad ca nu da de nici un izvor de fericire. Vad cum totul moare incet, incet. Si devin Nueu. Observ cum strada pe care merg nu are sfarsit. Si e o strada intunecata, cu arbori saraci ale caror frunzele li se ofilesc mereu si cand cand trec pe langa ele. Ma urmareste un nor cu fulgere si tunete mereu. Numai pe mine.Si cu tot cu asta inca incerc sa imi ascund defectele si sa imi arat calitatile. Ceea ce multi nu o fac.
Lectie recent invatata: Nu conteaza in fata cui esti un nimeni, sa fii cineva in fata persoanei potrivite.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Daca...

Badabeng!

Hello!, Bye!