Exil
Dupa ce am invatat sa ma descurc mult mai mult singur am inceput sa alung niste persoane din viata mea. Fie bune fie rele nu imi pasa. Le alungam, voiam sa vad cum e fara, rezultatul nu-l pot spune aici. Mereu, cand vreau ca o persoana sa plece, o dezamagesc, spun exact ce nu imi trece prin cap, fie adevarat sau nu, nu imi pasa, sa plece si sa nu se uite in urma. De ce sa o dezamagesc inainte? Pentru ca nu vreau sa primesc intrebari. Sa ajuga la modul: "Mi-ai facut asta? Nu mai vorbesc cu tine!", e mult prea simplu. Nu imi pasa ce a facut in trecut pentru mine, daca a calcat stramb, daca m-a suparat, daca stiu ca imi face rau sau in rare cazuri fara motiv; pa, pa! Si ce daca o sa ma urasca? Nu imi pasa! Poate ma voi intoarce, o pot face, in alte cazuri, cand am chef. Daca aceasta persoana nu are chef sa vorbeasca, okay, asa ramane. Fie ca imi place fie ca nu (nu spun), sunt cel mai multumit de rezultat si de ce va urma! Am invatat sa nu renunt si sa incerc sa fiu cel mai bun,