Nu mai scriuuuu

    Ce am crezut de fapt, e ca o persoana ii place cand o lasi sa fie ea. Cand de fapt vrea sa faca pentru tine ce nu ii place, dar totusi, o lasi sa fie ea, sa faca ce ii place.      Ce am crezut de fapt e ca femeile sunt cele mai frumoase fiinte de pe pamant. S-a dovedit asa, dar cum te ranesc ele, nici macar un taifun nu o poate face. Sentimentul acela pe care il simti e gen ca... ca si cand ti s-ar smulge picioarele si mainile dar totusi sunt acolo.     Ce am crezut de fapt e ca mereu inveti. Poate ca mereu inveti, dar poti invata si gresit si treci iar prin aceleasi greseli, si iar, si iar, si iar....     Ce am crezut de fapt e ca, putin e destul. Dar niciodata nu e destul, mereu trebuie sa fie mai mult, nu e loc? Mai faci!     Ce am crezut de fapt e ca fericirea are chip de om. O da! ARE! Dar cand omul acela pleaca, dracu' te ia si iti arata el "fericire"!     Ce am crezut de fapt e ca, visele devin realitate. Astept sa devina, dar se pare ca nu, si visele, nu!

     După orele chinuite și gustând amar cu fiecare lacrimă varsată pe pernele unde am dormit împreună, ne-am sărutat ș.a.m.d., am realizat ca timpul nu se întoarce, scuzele nu spala nimic și dacă ești prost în viata poți pierde doar de la niște simple întrebări puse persoanelor greșite.        Curiozitatea chiar omoară omul și naște frici și gelozii. Lucruri pe care o lacrima varsată, planete în suspine și suferință eterna nu poate repara nimic. Nu poate repara suflete.      Flori ofilite și aruncate nu pot retrăi sentimentul de iubire și de înțelegere.          Diferența dintre oameni poate fi mare sau foarte mare. Eu sunt clar convins ca fac parte din a doua categorie. Dar fiind faptul ca sunt și ma cred neînțeles. Sau poate sunt doar un nebun ce bântuie străzile și sufletele oamenilor fără nici un rost.      Nu merit iubire, nu am o existenta pe aceasta planeta. Nu mai cred în renaștere, nu mai cred în sentimente sincere. Nu mai vreau îmbrățișări, vreau sa trăiesc aceasta neb

Renașterea

        Poate într-o zi, când veți vedea că mă pierdeți, o să vă dați seama că putea fi altfel. O să regretați, o să vedeți că m-a durut și o să vedeți că era mai bine să... (vă las sa spuneți voi).         Ca vorba aia că nu îți dai seama de valoare până nu pierzi. O să vedeți odată că va fi prea târziu pentru a repara ceva. O să fie prea târziu când sufletul meu va fi pierdut de tot și va lua decizii mari. Până la urmă, tot timpul ai de ales, nu știu dacă poți alege mereu ce trebuie, dar unele sunt fără cale de întoarcere, alea sunt cele mai importante alegeri.         Sper să nu vă dați seama prea târziu să mai conteze.

     Ştii tu cum e să ai o viață de căcat plină de iluzii? Îți spun eu.       O viață de căcat începe in familie. Unde te naşti sărac si visezi mereu la bani dar toate îți merg prost. Unde tatăl nici măcar nu a fost prezent la botezul tău deoarece nu a putut lăsa sticla din mână şi lanțul ce ți-a bătut frații si mama. Unde, crescând, ajungând la şcoala, fiind sărac nu intrai nicăieri, ba mai mult de atât, erai catalogat un mare prost. Apăi când vezi că toți au, începi sa furi, să simți că ai, să îți stăpâneşti poftele. O jucărie din bâlci, un covrig de la şcoala, 2 lei de la vecini. A ținut puțin până la şcoală m-a prins directorul furând covrigi, m-a scos în față, în careu, în mijlocul terenului de sport catalogat cel mai furăcios din scoală.        Să mai vrei şi un telefon? Fură-l, dar nu e o soluție. Am incercat, a venit poliţia si recunoscând tot, tremurând din incheieturi şi fară voce. Mi-am jurat ca nu o voi mai face vreodată, atunci mi-am dat seama că nu e de mine asta, atunc

        Dragă Mihai, ştiu că viața tot încearcă să te doboare, dar ce naiba? Rămâi viu şi plin de viață! Chiar de singur, cu iubirea, mereu trebuie să ai capul sus şi să zâmbeşti. Nu te-a dat nimic jos până acum, ai rămas tare, in picioare, legănat, lovit si bătut, tot nu ai căzut.         Mihai, iubeşte-te! Nimeni nu te va iubi cum poți să te iubeşti tu. Nu te mai pierde niciodată, rămâi cu tine, doar în tine poți avea încredere.           Mihai, ai potenţial! Eşti descurcăreț, îți poți face oricând prieteni, ai multe cunoştinţe. În acest timp nu ai uitat nimic în legätură cu oamenii. Sunt previzibili şi tu ştii ce vor face tocmai asta te ajută pe tine cel mai mult!           Voi reveni, îți urez succes si noroc! Nu uita, rămâi cu capul pe umeri şi cu inima in piept! Aşa vei rămâne întreg. Ai grijä de tine!             

        Ştii, nu vreau să rănesc pe nimeni, mai ales pe cineva drag mie. Ştii că îmi eşti dragă şi în mintea mea te plimbi de acum fără ruşine.          Ştii că îți vreau binele şi totuşi, te cert. Cred că nu suport ca cineva să îmi încalce principiile gen: respect pentru cuvântul ce îl dai, respectul timpului pe care ți-l ofer împreună cu atenția, ş.a.m.d. Nu mă supăr, doar mă mega oftic...          Eşti diferită, încăpățânată şi nu cred că e un defect, doar că nu toată lumea trebuie tratată aşa. Tot încerc, tot mă zbat până nu mai pot, mai e ceva până acolo, dar nu vreau să ajung chiar acolo!  Da, femeile sunt prea complicate, te primesc în sufletul lor, şi când le superi (din percepția lor), te dau afară cu multă durere. Ce să mai zic, uneori simt că nu sunt pregătit, uneori ştiu ca trebuie să mai las dr la mine şi parcă văd că tu nu te lupți cu astea, nu eviți un următor conflict ci te împaci cu primul şi treci mai departe.           Trebuie sa învățăm din astea! Țin la tine şi

        "Nu știu ce să mai fac și cum să mai fac ..pentru a merge înainte. Nu am mai trecut prin asemenea stări, simt că tu ești mereu pregătit cu argumente și eu mă fac din ce în ce mai mică în fața ta...Pentru că, după cum ai zis de multe ori, ai dreptate. Dar cu toate astea, eu, cea veche ...impulsivă, răutăcioasă, tot vrea să răsară, orice aș face și văd că asta te face să suferi de mult prea multe ori.                Vreau să mă schimb, să fiu mai atentă cu cei din jur, să îmi găsesc locul și rostul în lume. E o etapă de cumpănă în viața mea, trebuie să balansez mult prea multe lucruri și vreau să simt că pot într-un sfârșit să o fac. Nu am vorbit cu nimeni așa și mă bucură enorm că te am lângă mine și că ce avem noi nu e ceva superficial.          Nu mă simt prea bine fizic, pentru că toate astea m-au consumat, dar ca de fiecare dată îmi revin și o iau de la capăt și tu îmi dai extrem de multă putere. Vreau să ne cunoaștem mai bine și să putem fi noi, totul va fi bine sau c

        Dragă bărbosule! Ce voiai tu să faci când ai creeat un om atât de complex. Mi-ai pus multe emoţii si puţin ceier. Mi-ai dat defectele fizice, nu multe dar indeajuns încât să îmi facă greuţ traiul. Ai uitat să mai iei mâna de pe butonul cu evenimente nasoale și ai făcut un om bun și păsător din mine.          Ai adus în viaţa mea oameni răi care rămân și oameni buni care tot pleacă. Ai lăsat să mă cuprindă o nepăsarea în legătură cu viitorul meu si mi-ai dâruit lipsa de chef de muncă plus o oboseală cronică acută.          Băi bărbosule! Eu vreau să merg la facultate mai mult decât atât, dar nu înţeleg nici un rahat. Și cum TU, ai ales să îţi baţi puţin joc de mine, să îmi frec creierii cu toate rahaturile importante si neimportante din viaţa mea, nu prea mai pot.       (BLIND)         Băi bărbosule! Ia dă-mi tu, (hai ca te și rog, de parcă nu merit) chef de muncă, să îmi fac banii, dă-mi încredere in tot ce e nevoie, dă-mi ceva, un start de început. Gen, o alocaţie, dar

        Vine vara! Vine încet si e doar o singură persoană pe care aș vrea să o văd și să o strâng în braţe mereu. Mălina, încă puţin și facem acele trei luni așteptate de mine. Numărul acesta ce înseamnă mult pentru mine, ce reprezintă recordul meu într-o relaţie :)).           Vara asta, vreau ca tu să fii lângă mine. Să treci prin examenul maturităţii cu brio si să intri unde îţi dorești. Dupa asta, vreau sa muncim împreuna. Vreau să mergem amândoi obosiţi acasă și să ne trezim odihniţi pentru o nouă zi de muncă. Vreau să călătorim împreuna! Să ne facem amintiri plăcute și de neuitat. Vreau la mare cu tine. Să prindem amândoi răsăritul, cu picioarele in apa mării, simţind fluxul si refluxul. Să simţim amândoi cum răcoarea din acea apă ne intră în oase fiind martorii a unui spectaculos peisaj. Am auzit că e ceva incredibil și vreau să încerc asta cu tine.         Îmi doresc să facem plimbări de seară, prin parcuri și alei, unde e liniște. Unde putem auzi doar greierii. Îmi doresc s

        Tot încerc să îmi caut sursa gândurilor apăsătoare. Tot încerc să le îmblânzesc cu calm dar și asta mă agită. Tot încerc să fiu cât mai bun, sa ofer totul, dar simt că nu îmi iese. Vreau multe, nu mai are rost să enumăr ce vreau la nesfârșit. Până la urmă sunt vise si dorinţe. Și nu toate se împlinesc...          Am încetat să mai visez atât de mult de când a apărut Mălina. Încerc să fac totul perfect, încerc să clădesc un viitor, dar simt că nu am unul. Nu mă mai simt singur, dar nu știu ce mă apasă atât de tare încât nu mă pot detașa. Tot am crezut că e în legătură cu relaţia, dar poate ca nu e așa. Am și câteva motive să cred că nu e așa. Cred că am luat-o doar pe un drum greșit, doar cred. Cred ca nu îmi găsesc locul.         Cred prea multe, gândesc prea mult! Cred în ce nu trebuie și nu cred ce trebuie. Nici nu știu ce îmi place să fac... Nici, nu mai știu despre mine, iar cred. 

        Visez la o dragoste ca în filme, și crede-mă, muncesc pentru ea! Muncesc din răsputeri pentru fericirea amândurora. Și văd că îmi iese din ce în ce mai bine. Te văd zâmbind din ce în ce mai des și îndrăgindu-mă din ce în ce mai mult.              Îți mulțumesc pentru tot ce ai injumătătit cu mine! Îți mulțumesc pentru toate zilele petrecute alături de tine și cele ce vor urma. Mălina, fluturașul meu! Te iubesc sincer! Nici mamei mele nu i-am dăruit ce ți-am dăruit ție, nimănui! Și toate să știi că au fost din dragoste! Au fost pentru că eu cred că îmi pot face un viitor cu tine și pentru că mă simt cel mai norocos băiat de pe pămant frumoasa mea! Au fost pentru mulțumiri și pentru sacrificiile ce le faci, pentru ca și eu să fiu fericit.           Apreciez că rămai calmă când am toanele mele și sper să mă apreciezi aidoma când răman calm situației. Te respect pentru că te comporți ca o doamnă și te respect pentru că știi să porți o conversație tensionată cu calm. Motivul

        Scriu această scrisoare deoarece aș vrea să îmi împart fericirea cu tine. Iubito, nu știu cum insomnia mi-a făcut cel mai frumos cadou din toată viața mea, tu! Cum vorbeam noi doi, am crezut că nu ne vom vedea niciodată, deoarece m-am obișnuit cu ce am pățit. Și acea spontaneitate, să ne vedem cinci minute în fața mall-ului (cea mai bună idee), am avut primul sărut ... Așa că dintr-o dată , din noapte s făcu' zi. Tremurându-mi stomacul din pricina fluturașilor, am pus mâna pe tenul tău cald și sărutându-ți buzele dulci, am știut că e un început fără sfârșit.   În prima seară nu am putut dormi, și știu că nici tu. Nu putem dormi deoarece abia așteptam să mă trezesc să ne putem vedea. În plus de asta, te simțeam fericită, și așa m-ai făcut și pe mine fericit.                                                               Trece timpul greu...            Ajunsesem în fața liceului cu jumătate de oră înainte. Apropiindu-se timpul să ieși, emoțiile m-au făcut să tremur necontro