După orele chinuite și gustând amar cu fiecare lacrimă varsată pe pernele unde am dormit împreună, ne-am sărutat ș.a.m.d., am realizat ca timpul nu se întoarce, scuzele nu spala nimic și dacă ești prost în viata poți pierde doar de la niște simple întrebări puse persoanelor greșite.
Curiozitatea chiar omoară omul și naște frici și gelozii. Lucruri pe care o lacrima varsată, planete în suspine și suferință eterna nu poate repara nimic. Nu poate repara suflete.
Flori ofilite și aruncate nu pot retrăi sentimentul de iubire și de înțelegere.
Diferența dintre oameni poate fi mare sau foarte mare. Eu sunt clar convins ca fac parte din a doua categorie. Dar fiind faptul ca sunt și ma cred neînțeles. Sau poate sunt doar un nebun ce bântuie străzile și sufletele oamenilor fără nici un rost.
Nu merit iubire, nu am o existenta pe aceasta planeta. Nu mai cred în renaștere, nu mai cred în sentimente sincere. Nu mai vreau îmbrățișări, vreau sa trăiesc aceasta nebuneala în mine și sa ofilesc pe dinăuntru ca acele flori aruncate. Nu mai cred în sinceritatea sărutului, nu mai cred în "te iubesc", nu mai cred în oameni ce îți vor doar raul și vor sa te vadă cum te chinui și cum te târăști în genunchi prin cioburi sparte tot de ei. Sau nu mai vreau sa cred?
Nu mai am baterie, nu mai pot socializa, nu mai pot zâmbi oricărui om transmițându-i stările de bine. Sau nu mai am voie?
Ce crede pare lumea despre mine? Oare ar trebui sa îmi pese? Ce am făcut sa merit toate astea??? De când ma știu și de când am blogul, tot spun despre tristețe și despre iubiri pierdute în neant. Iubiri uitate dar scrise aici, dar degeaba. Amintiri și trăiri, dar foarte multa suferință e aici.... O pierdere de timp. Nu! Viata mea e o pierdere de timp! Eu sunt o pierdere de timp! Nu o sa fiu acceptat de nimeni, nu o sa fiu iubit sincer de nimeni, zic eu... Tind sa cred ca nu voi avea pace niciodată. Doar urlete, țipete, plansete.... Nu mai vreau asta, vreau în alta parte! Vreau sa plec!
Cum ar fi sa uit de tot, de cine m-a crescut, de străzile pe care am jucat hoții și bardistii, 10/7 pietre, ratele și vânătorii. Cum pot uita când am sărutat pentru prima data. Prima mea relație serioasa și totodată cea mai lunga dintre toate. Cum pot uita sufletele pe care le-am rănit și le-am cusut lăsând cicatrici! Cum??? Vreau sa pățesc cumva ceva rău, vreau sa am amnezie, vreau sa o iau de la început....
Prea multe nopți pierdute.... Pentru ce? Pentru suferință....
Comentarii
Trimiteți un comentariu