Nu mai scriuuuu

Cred că luna plina m-a ajutat sa îmi dau seama de niste lucruri. Suflet mic, mulțumesc că îmi ești alături, ca eu contez pentru tine si ca iti place cum pot sa fiu. Am rămas mut si atent in fata unei iluzii încât am uitat iar ce cred eu de fapt. Am uitat cum oamenii etichetează greșit și cum unii, ii aduna pe toți și spun că sunt exact la fel. Daca tot se spune asa, să fiu altfel pentru mine, pentru cine contează și "cum sunt toți" să fiu pentru restul. Sa fiu in acea adunătură de băieți și sa încerc să fiu cel mai bun dintre ei. Sa ma rezum doar la mine si la ce nu contează. Sa nu am nevoie de nimeni să știe ce fac, unde sunt si sa stie ce se ascunde în sufletul meu. Suflet mic, presupun că am greșit în tot ce ți-am spus până acum. Nu trebuia sa îți arăt nimic din ce ți-am arătat, nu trebuia să îți fac o potecă doar cu gândul că sa poți ajunge la sufletul meu. Uneori îmi imaginez că sufletul meu e ca un regat, eu sunt regele si pot da pe oricine afara fortandu-mi doar corzil

Vai, de ce nu pot dormi la ora asta târzie. Te cunosc abia de o zi si simt ca totuși te cunosc de o viață. Cum ți-am zis imediat după ce ți-ai arătat caracterul luminos, ca te strecori ușor, ușor prin capcanele din drum spre sufletul meu și ajungi acolo foarte repede. Nu înțeleg ce mi-ai putut face. Nu înțeleg ce va fi... Daca nu voi fi eu sigur,  va fi ceva, dar dacă voi fi eu, cum am fost si pana acum, ceva scârțâie. Simt cum deranjez, simt cum nu îți place ce muzica ascult si cum îmi creez imaginea prin cuvinte apăsătoare. Simt cum mă crezi un ciudat nebun. Nu vreau sa fie totul rău. Vreau sa fie potrivit si completat, luminat si fericit, frumos si colorat, vreau sa fim noi înșine! Nimic fals! Vreau adevărul, măcar acum... Somn ușor! Sunlight ...