Se întâmplă

Cred că luna plina m-a ajutat sa îmi dau seama de niste lucruri. Suflet mic, mulțumesc că îmi ești alături, ca eu contez pentru tine si ca iti place cum pot sa fiu. Am rămas mut si atent in fata unei iluzii încât am uitat iar ce cred eu de fapt. Am uitat cum oamenii etichetează greșit și cum unii, ii aduna pe toți și spun că sunt exact la fel. Daca tot se spune asa, să fiu altfel pentru mine, pentru cine contează și "cum sunt toți" să fiu pentru restul. Sa fiu in acea adunătură de băieți și sa încerc să fiu cel mai bun dintre ei. Sa ma rezum doar la mine si la ce nu contează. Sa nu am nevoie de nimeni să știe ce fac, unde sunt si sa stie ce se ascunde în sufletul meu. Suflet mic, presupun că am greșit în tot ce ți-am spus până acum. Nu trebuia sa îți arăt nimic din ce ți-am arătat, nu trebuia să îți fac o potecă doar cu gândul că sa poți ajunge la sufletul meu. Uneori îmi imaginez că sufletul meu e ca un regat, eu sunt regele si pot da pe oricine afara fortandu-mi doar corzile vocale. M-ai lăsat sa ma gândesc la un viitor înflorit, să fiu cum am fost eu de fapt. Ești cu o personalitate foarte rară în ziua de azi si te respect pentru asta. Te respect pentru că mintea ta nu a fost otrăvită cu inutilitati si lucruri negative. Uite, nu vreau să fiu trist, supărat și altele, pentru că asta cred că îți va fi efectul. Nu vreau sa nu pot fi liber, să nu pot alerga dintr-o viață în alta doar cu câteva vorbe. Nu cred că se merita sa se întâmple asta. Nu vreau sa mai fiu trist ca atunci, ca si cum am fost când am scris celelalte articole. Ca atunci când mi-am lăsat cicatricile pe acest blog si cele de pe suflet s-au dus. Ești magnifica! Dar nu am destule motive să mă pot schimba altfel de cum am fost vara asta. Nu stiu daca tu ai îngăduit măcar asta, daca nu, am facut-o eu. Sper sa îți fie bine!