Ce am crezut...

    Ce am crezut de fapt, e ca o persoana ii place cand o lasi sa fie ea. Cand de fapt vrea sa faca pentru tine ce nu ii place, dar totusi, o lasi sa fie ea, sa faca ce ii place. 
    Ce am crezut de fapt e ca femeile sunt cele mai frumoase fiinte de pe pamant. S-a dovedit asa, dar cum te ranesc ele, nici macar un taifun nu o poate face. Sentimentul acela pe care il simti e gen ca... ca si cand ti s-ar smulge picioarele si mainile dar totusi sunt acolo.
    Ce am crezut de fapt e ca mereu inveti. Poate ca mereu inveti, dar poti invata si gresit si treci iar prin aceleasi greseli, si iar, si iar, si iar....
    Ce am crezut de fapt e ca, putin e destul. Dar niciodata nu e destul, mereu trebuie sa fie mai mult, nu e loc? Mai faci!
    Ce am crezut de fapt e ca fericirea are chip de om. O da! ARE! Dar cand omul acela pleaca, dracu' te ia si iti arata el "fericire"!
    Ce am crezut de fapt e ca, visele devin realitate. Astept sa devina, dar se pare ca nu, si visele, nu!! cosmarurile, nu devin. Sunt doar acolo, in capul tau, sec, bantuit de oameni, negru, trist, abis, urlete plansuri. De ce vorbesc doar de tristete? De ce? De ce ma rezum doar la ^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^^
Pueril. Ma intreb cu ce am gresit. Oare, va fi mereu bine? Adica, va fi mereu ziua aia din timpul saptamanii cand ma trezesc dimineata cu zambetul pe buze, spalandu**** pe dinti si. Oare? :))
    Ce am crezut de fapt e ca, chiar nu (haos in mintea mea).

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Daca...

Badabeng!

Hello!, Bye!