Timpul trece...

          Timpule, initial am vrut sa iti scriu o scrisoare, dar la cat ne vedem noi, mai bine nu. Vreau sa iti multumesc pentru tot. Ai avut dreptate, nu prea am incredere in oameni, de ce? Uite din cauza asta... Daca am dubii, eu stau si astept pana voi fi ranit, si tin in continuare sau poate mai mult la acea persoana. Nu, mai bine nu. Nu vreau sa fiu ranit si sa reasamblez puzzel-ul sufletului meu. E greu si de fiecare data se sparge altfel. Draga mea, esti o fata inteligenta, frumoasa (chiar foarte frumoasa), simpatica si asta inseamna ca esti o minunatie de om. Imi pare rau pentru tot, sincer. Valorifica-ti calitatile si evoluaza-le, crede-ma, ai destule. Iti multumesc pentru ca esti singura fata care atat de rapid mi-a aratat sufletul ei si cu bune si cu rele, multumesc ca ai avut incredere in mine si iti promit ca de la mine nu va pleca nimic. Iti multumesc pentru ca m-ai facut sa ma indragostesc de tine orbeste. Nu stiu ce semnifica, doar ca simteam nevoia sa scriu asta. Eu, sunt gelos, total, dar imi trece. Cand am iesit afara penultima data, am vrut sa te intreb daca ai vrea sa formam o relatie, dar, stiu ca raspunsul e nu acum. Ne-am comportat copilareste si s-a dus totul. Inteleg mai multe lucruri de la tine, dar unele chiar nu le pot intelege. Esti adorabila, sper sa fii fericita si implinita. Sper sa iti ai locul oriunde si sper sa ai tot ce iti doresti. Draga mea, mult succes in viata ta!